Mara Lohan, Sciences Po
• • •
Daca sunt sigură de un lucru, este ca nu e usor sa aplici in Statele Unite, mai ales daca te hotarasti cu doua saptamani inainte de deadline. Poate si mai dificil de atat este sa gasesti pe cineva care sa creada in tine indeajuns de mult, incat sa faca din ce initial era o decizie de impuls, luata pe ultima suta de metri, un plan intocmit la virgula, in care s a investit timp, pasiune si multe nopti nedormite. Cand m am decis sa aplic, eram sigura ca nu o sa ma ia nimeni in serios, nici eu nu cred ca as fi facut o. Radu pentru mine a fost singurul om care, in primul rand, si a luat din timp sa ma asculte, si nu cu scopul de a imi inchide gura sau de a ma pune cu picioarele pe pamant, ci pentru ca ulterior sa ma inteleaga, sa isi dea seama ce imi doresc si in final, sa creada in mine. Cu toate ca perioada in care aplicam a fost printre cele mai stresante din viata mea, o sa mi amintesc mereu toate conversatiile care se derulau pe facetime sau la telefon, ore in sir, unde Radu era si mentor si prieten si terapeut, era persoana care ma facea sa continui cand ii spuneam ca nu mai pot, sau ca nu mai am incredere in mine. Sunt foarte rare momentele in care click-uiesc din primele conversatii cu cineva si pentru mine a fost cea mai mare bucurie sa gasesc in Radu atata caldura, umor si sinceritate. Imi e foarte greu sa cred in oamenii care ambaleaza totul frumos, care iti dau sperante false pentru ca nu vor sa te raneasca. Cred ca unul dintre lucrurile pe care le apreciez cel mai mult la el este sinceritatea lui, o sinceritate care, in loc sa fie brutala, este pe cat de transparenta, pe atat de calda si revigoranta. Aceasta calitate a lui a jucat un rol atat de important, mai ales atunci cand a fost momentul sa imi fac lista de facultati, un pas in care este mai mult decat necesar sa fii sincer cu tine, sa stii ce vrei si sa iti asumi deciziile pe care le ai luat. Recunosc, orgoliul meu a facut poate mai dificila aceasta alegere, dar cu ajutorul lui Radu am invatat sa fac compromisurile necesare unei decizii in concordanta cu ce simt si cu ce imi doresc de la urmatorii ani din viata mea.
In general, atunci cand te asteapta un proces dificil, cel mai greu lucru este sa incepi. Totul pare foarte mare la inceput, nu stii de unde sa apuci problema. Pentru mine, ce m a impins sa incep a fost faptul ca Radu a reusit sa imi explice cu grija la detalii ce am de facut, m a ajutat cu liste si tabele, uneori lucrand mai mult decat eram eu insami dispusa. Ma gandeam zilnic cum poate un om sa se dedice atat de mult unui lucru care nu are legatura directa cu el si acest gand m a facut sa am si eu incredere in ceea ce fac. Ma gandeam ca daca Radu, care ma stie de cateva zile, are increderea asta in mine, nu am cum sa simt altfel. Pentru asta nu am cum sa ii multumesc indeajuns.
Pentru cateva saptamani, diferenta de fus orar de peste ocean nu a existat. La orice ora din zi pentru mine, sau din noapte pentru el, Radu imi raspundea la orice intrebare, fie ca era una complexa despre aplicatia financiara, fie ca suna ceva de genul „ Radu esti sigura ca sunt destul de desteapta?”, “Ce ar putea sa vada oamenii astia la mine?”. La ambele mi se raspundea asa cum aveam nevoie, fara sa se enerveze vreodata, mereu cu o gluma, raspunsuri care uneori se soldau prin apeluri pe facetime si ore de barfa din viata personala, ori in care vorbeam despre absolut nimic si radeam la 3-4 dimineata de imi trezeam parintii. Nu cred ca o sa fie vreodata usor sa fii sunat de peste ocean de o adolescenta de 18 ani plangand in hohote ca nu stie ce vrea sa faca mai departe cu viata ei...
In final vreau sa spun ca sunt mai mult decat recunoscatoare pentru faptul ca mi am facut curaj si am scris echipei VSSIA, pentru toate resursele care mi au fost puse la dispozitie, faptul ca am fost tratata cu aceeasi dedicare, cu toate ca nu am fost cel mai pregatit sau hotarat aplicant, dar nu in ultimul rand pentru ca l am cunoscut pe Radu, profesional, dar mai ales ca om si ca prieten. Acum pot doar sa ma bucur ca este parte din viata mea.
Pe whatsapp, in conversatiile noastre, ti am zis “mersi” doar de 15 ori, “mulțumesc” de 3 și variatii ale lui “thank you” de 8 ori; nici acum nu stiu de cate ori ar trebui sa o mai fac ca sa fie de-ajuns.
Multumesc pentru ca ai crezut in mine.